FILME

Prisoners – pana unde putem ajunge pentru a-i salva pe cei dragi? Poate fi tortura unui suspect scuzabila cand la ea decurge un tata disperat sa-si salveze fetita de 5 ani?

Daca ar fi sa alegeti a salva viata unui om drag, daca asta ar insemna automat punerea in pericol a altora necunoscuti, ati face-o? Grea intrebare, nici nu vreau sa-mi raspundeti la ea. Filmul “Prisoners” arata pana unde un om normal, tata de familie, poate ajunge pentru a-si salva propria fetita si pe cea a unui vecin. Omul aplica o suita de metode cel putin neortodoxe, in incercarea lui disperata de a isi recupera fetita.

 q1

Nu este un film  gen “Taken 1” sau “Taken 2”, unde accentul se pune pe actiune si in care moralitatea personajului nu este pusa in discutie. Personajul din “Taken” lupta impotriva mafiotilor, a politicienilor corupti, contra unor oameni care profita de pe urma traficului ilegal de femei. Este mai curand un film apropiat de “Gone, baby, gone”,  cu o puternica incarcatura emotionala si care pune intrebari incomode.

Dupa cum se stie, cand este vorba despre rapirea unor copii, primele zile sunt vitale. Daca nu sunt gasiti in primele 48 de ore chiar, sansa ca ele sa fie in viata scade dramatic. Desi politie face eforturi foarte mari. si detectivul caruia ii este incredintat cazul este unul exceptional, acesta este prizonierul procedurilor judiciare. Cand un suspect, vazut de cateva persoane in preajma copiilor, este eliberat din lipsa de probe, tatal copiilor este cuprins de disperare. Cum mama intra intr-o crunta depresie si el a ramas singurul care trebuie sa ia atitudine, el alege sa inceapa o investigatie pe cont propriu.

 

 q3

Asa incepe o transformare profunda a unui om, din vecinul saritor si corect intr-o persoana prinsa intr-un vartej de fapte reprobabile, justificate de iubirea sa imensa fata de fetita lui. Porneste de la suspiciuni prea putin intemeiate si face ceea ce politia nu ar face si nici nu ar fi recomandabil s-o faca: se foloseste de intuitie, se agata de niste probe circumstantiale, pentru a incerca sa afle adevarul despre rapitorul copiilor sai. Incearca sa-si urmeze instinctul, instinct care ii spune ca persoana care a condus duba langa care s-au jucat fetitele lui trebuie sa aiba o legatura cu rapitorul. Nu-i pasa ca acea persoana are probleme mentale ( practic, are inteligenta unui copil de 10 ani) si ca se jura ca nu stie nimic. Il interogheaza in fel si chip si recurge la violenta. Ii rapeste la randul sau, transformandu-se intr-un monstru si manjindu-si mainile cu sangele sau.

 q4

Lucrurile nu merg cum isi propusese personajul lui Jack Hugman sa mearga: presupusul rapitor nu recunoaste nici o clipa implicarea sa in rapire, desi este supus la cele mai odioase torturi, care il epuizeaza pana si pe tatal fetitelor. Acesta apeleaza si la un prieten, care, desi  stie ca s-a mers prea departe, intelege ca in aceasta lupta contra cronometru, orice secunda castigata poate insemna viata sau moartea.

Filmul are cateva intorsaturi spectaculoase de situatie si merita vazut pana la capat. Scenaristul se joaca mereu cu noi, ne epuizeaza emotional si mental pe toata durata filmului, si in final…Dar stati, nu am de gand sa va spun ce sa intampla la final. Ar fi de preferat sa-l vedeti voi insiva. Va astept atunci comentariile la articol.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *